marți, 5 martie 2013

Top 3 operatii pentru hemoroizi



De cele mai multe ori, se prefera tratarea bolii hemoroidale prin metode de terapie nechirurgicale, pentru a evita traumatizarea pacientului. De asemenea, este cunoscut faptul ca, o data cu prima interventie chirurgicala, sansele de reaparitie a inflamatiilor venelor anorectale sunt foarte mari, deoarece peretele vaselor de sange a fost refacut artificial, ceea ce il face predispus la noi fisuri, situate imediat langa zona problematica anterioara. Se recurge la astfel de metode de tratament doar in cazuri extreme, atunci cand pacientii sufera de hemoroizi de ani intregi, fara ca vreuna din celelalte variante de terapie sa ofere o rezolvare pe termen mediu si lung. Ultimii douazeci de ani au adus o dezvoltare surprinzatoare a tehnicilor chirurgicale utilizate in tratamentul antihemoroidal, numarul lor ajungand, in momentul de fata, la mai mult de patruzeci de metode diferite. Totusi, este bine de stiut ca majoritatea sunt doar variante ale celor trei variante principale, care raman, si pana la ora actuala, cele mai folosite si cele mai eficiente.
            Prin urmare, primele trei operatii antihemoroidale sunt:

  • Scleroterapia: este cea mai noua dintre interventiile chirurgicale de baza in tratamentul hemoroizilor interni si consta in formarea unui tesut cicatrizat de dimensiuni mari, foarte gros si lipsit de sensibilitate, cu o textura asemanatoare cu cea a cauciucului. De obicei, rana cauzata de fisurarea hemoroizilor interni este inchisa cu ajutorul unui laser cauterizant si este, de fapt, o linie foarte subtire, de culoare alba. Tesutul gros mentionat mai sus este adaugat ulterior, fiind de natura artificiala si avand rol protector asupra zonei sensibile, impiedicand formarea unei noi inflamatii. Scleroterapia nu necesita internarea pacientului, ci doar o usoara anestezie locala, fiind o procedura chirurgicala care dureaza aproximativ patruzeci de minute. Pacientul trebuie sa respecte anumite reguli dupa finalizarea interventiei in sine, cum ar fi sa nu manance alimente solide timp de o zi si sa isi aplice o serie de creme antihemoragice si cicatrizante timp de aproximativ doua saptamani. Scleroterapia este utilizata pentru pacientii care sufera de hemoroizi in faza incipienta, poate fi folosita pentru cei care prezinta o boala hemoroidala de intensitate medie si este complet interzisa celor care au trecut prin mai mult de zece crize hemoroidale intr-un singur an.
  • Ligatura cu benzi elastice: este o procedura inspirata de lumea naturala. Astfel, chirurgul introduce in interiorul canalului rectal un tub de marime medie, care contine trei instrumente: o camera video, o banda elastica si o penseta de dimensiuni foarte mici, dar extrem de precisa. Medicul prinde vena inflamata cu ajutorul pensetei, o strange pana cand nu mai comunica cu restul sistemului vascular si o leaga, exact in acel loc, cu banda elastica mentionata mai sus. Scopul acestei proceduri chirurgicale este de a permite venei inflamate o perioada de repaus, in care nu mai primeste stimuli proinflamatori din restul corpului. Daca ligatura cu benzi elastice este permanenta, vena anorectala se va atrofia de-a lungul timpului si nu va mai fi functionala niciodata. Metoda este folosita pentru hemoroizii de dimensiuni mari, interni sau externi, care sunt in proces de a se transforma in hemoroizi sangeranzi.
  • Crioterapia: reprezinta, practic, inghetarea venelor anorectale inflamate si extragerea lor de la locul afectat. Se practica rar, datorita efectelor sale nocive asupra tesuturilor inconjuratoare, efecte care se pot propaga rapid in intreg canalul rectal. Din pacate, este foarte greu de controlat cu exactitate care este locul in care jetul de fluid de temperatura joasa va atinge mucoasa rectala, ceea ce conduce la moartea unor celule sanatoase. Se foloseste aceasta tehnica doar atunci cand pacientul nu a raspuns corespunzator la nici o alta metoda de tratament, inclusiv la cele chirurgicale, si doar dupa ce i se explica acestuia, in amanunt, care sunt pericolele expunerii unui tesut viu la temperaturile la care are loc crioterapia.

joi, 24 ianuarie 2013

Plante medicinale pentru hemoroizi

Aproape doua treimi din populatia globului a fost diagnosticata, in ultimele patru decenii, cu hemoroizi. Motivul este simplu: incepand cu mijlocul secolului trecut, s-au modificat foarte mult conditiile de viata. Astfel, alimentatia a inceput sa fie mult mai bogata, dar nu neaparat in principii alimentare favorabile unei dezvoltari armonioase a corpului uman, ci mai ales in principii nocive, care conduc la dependenta oamenilor de anumite mancaruri, la o incidenta crescuta a bolilor cardiovasculare si a bolilor de metabolism. De asemenea, societatea in ansamblu a mutat accentul de pe locurile de munca ce necesita efort fizic pe locurile de munca care au la baza cunostinte pur teoretice, ceea ce se traduce prin aparitia sedentarismului. Daca oamenii consuma mai multe alimente sau alimente de o calitate diferita decat in trecut si nu mai fac un efort fizic constant, sansele ca tranzitul lor digestiv sa se pastreze intre cote normale este relativ scazut. Prin urmare, majoritatea persoanelor sufera sau a suferit la un moment dat in viata de o constipatie minora acuta. Atunci cand problema digestiva minora devine majora, iar constipatia nu mai este acuta, ci cronica, aparitia hemoroizilor este doar o chestiune de timp. Un alt factor important care trebuie luat in considerare atunci cand se vorbeste despre motivele incidentei crescute de hemoroizi este genetica: s-a constatat ca, de cele mai multe ori, membrii unei familii, chiar si la trei generatii distanta, vor prezenta puseuri hemoroidale de acelasi tip.
    Finele secolului trecut a adus dupa sine o intreaga paleta de terapii antihemoroidale, unele dintre ele medicamentoase, altele chirurgicale si altele considerate a fi alternative. In momentul de fata, majoritatea persoanelor diagnosticate cu hemoroizi aleg o terapie alternativa drept mijloc principal de tratament in afara perioadelor de criza hemoroidala deoarece este considerata a avea efecte secundare mult mai putine si mult mai putin serioase. Ce cuprinde terapia alternativa? Raspunsul este simplu: dieta, exercitii fizice si plante antihemoroidale. Daca dieta si exercitiile trebuiesc stabilite de catre fiecare medic in parte pentru fiecare pacient, utilizarea plantelor antihemoroidale este relativ universala. Astfel, cele mai cunoscute si cele mai eficiente plante cu proprietati antihemoroidale sunt:
  • Coada soricelului: cunoscuta pentru specialisti drept Millefoli sp., poate fi considerata un adevarat panaceu al lumii vegetale. In cazul bolii hemoroidale, ea are rol antihemoragic, antipruriginos si usor analgezic. Este una dintre putinele plante care poate fi utilizata atat intern, cat si extern, cu efecte aproximativ asemanatoare. In cazul bolii hemoroidale, se prefera o utilizare interna, sub forma de infuzie, deoarece utilizarea externa presupune o serie de proceduri relativ complicate, dificil de efectuat in cazul unui pacient care doreste sa nu le procure dintr-o farmacie. Astfel, infuzia obtinuta din trei sute de grame de flori de coada soricelului, uscate in prealabil, peste care s-au adaugat aproximativ sapte sute de mililitri de apa fierbinte, nu clocotita, si care s-au lasat in contact timp de treizeci de minute, este administrata calda, de trei ori pe zi, timp de o saptamana.
  • Urzica comuna: in acest caz, planta in sine nu poate fi folosita decat sub forma de infuzie deoarece epiderma sa contine o serie de compusi foarte iritanti pentru pielea umana. Infuzia de frunze de urzica comuna este indicat sa fie preparata proaspat de fiecare data cand este consumata, adica de trei sau de patru ori pe zi. Are efecte antihemoragice si antiinflamatoare. Frunzele de urzica trebuie sa fie culese din locuri special amenajate, apoi uscate la aer si abia apoi folosite pentru a obtine infuza mentionata mai sus. Daca urzica este culeasa din zone nepermise este posibil ca ea sa fie acoperita de substante chimice, substante care penetreaza prin epiderma plantei si patrund in interiorul sau, putand fi otravitoare pentru pacient.